Cuprins

 


 

1. Ce ar trebui să știe un tânăr pentru a fi pregătit de afaceri?

a. o meserie.

b. să facă negoț.

c. să-și facă prieteni „puternici”.

Cel care stăpânește minim una dintre cele trei aptitudini (ideal ar fi toate trei) poate să devină independent.


2. Unde se pot deprinde competențele a, b, c din răspunsul întrebării 1?

 Punctul a) este al pasionaților, al oamenilor care sunt „obsedați” de calitatea muncii lor creative. De multe ori ei sunt ingineri, fără ca aceasta să fie neapărat o regulă. Cam tot ce se produce la scară mare, a fost conceput sau este organizat de unul sau mai mulți ingineri. Epoca tehnicii de calcul și a internetului a scos și mai mult în evidență rolul jucat de ingineri în modelarea vieții noastre. Cum am mai putea trăi fără telefoane sau televizoare inteligente, rețele de socializare, motoare de căutare pe internet etc. Punctele b) și c), legate de comerț și relații sociale „cu valoare”, au o puternică componentă vocațională. Adică trebuie să te cam naști cu anumite aptitudini. Bineînțeles că nimeni nu trebuie descurajat și că totul se poate învăța, dar ca și la muzică, trebuie să fie și un dram de talent.

Ca să dau un răspuns la întrebare, am să mă inspir din ideile unui club de motocicliști. Dacă te frământă într-adevăr această întrebare, poate că afacerile nu sunt pentru tine. Ingineria nu se învață pentru a face avere, ci din pasiune. Iar cine nu are nicio idee despre comerț sau „networking” mai bine se apucă de altceva.


3. Dacă inginerii fac majoritatea lucrurilor și marii negustori sau „trăgători de sfori” se nasc, de ce ar mai merge cineva la o facultate economică având gânduri de afaceri?

Pentru că este o mare diferență între ceea ce un om poate realiza și ceea ce el știe sau crede că poate face. La 19-20 de ani este greu să-ți evaluezi aptitudinile (de fapt e greu la orice vârstă, însă tinerețea complică și mai mult situația prin tumultul sentimentelor și viselor). Cu siguranță o facultate economică nu te va face om de afaceri. Dar îți va deschide drumul către lumea afacerilor. Odată ajuns acolo ca ajutor de vânzări, analist, contabil, auditor etc. vei întâlni oamenii potriviți și eficienta școală a lumii reale. În concluzie dacă până la 20 de ani nu ai pus pe picioare deja o afacere, dar simți că este ceea ce-ți dorești să faci, atunci vino la o facultate economică, fă-ți „ucenicia” într-o afacere și mai vedem.

Tot la o facultate economică poate începe deprinderea unei veritabile „meserii”. De exemplu, cine învață bine contabilitate, poate să deschidă mai târziu o afacere ce oferă servicii de contabilitate.


4. Sunt competențele a), b) și c) de la răspunsul întrebării 1. la fel de importante?

NU, aptitudinea de a face comerț (b) le domină detașat pe celelalte două. Comerțul la care mă refer depășește spațiul simplei desfaceri de mărfuri. Aici includem și obiecte complexe ale activității economice, cum sunt factorii de producție. Un întreprinzător care habar nu are cum se programează un calculator, poate descoperi acasă la un inginer o invenție ce are potențialul de a declanșa o revoluție. Printr-o asociere cu acel inginer se poate crea o afacere excelentă, condusă chiar de întreprinzătorul de mai sus. Sau un economist descoperă un bucătar foarte talentat și construiește un restaurant „de fițe” în jurul lui. Bucătarul devine salariat iar creațiile lui culinare sunt vândute foarte scump, tocmai de economistul care nu știe nici măcar să prepare cartofi prăjiți. De fapt, inginerii de care vorbeam atât de frumos, rar ajung să conducă efectiv mersul afacerii. „Patronii” sunt oameni cu cele mai diverse specializări, economiștii având și ei destui reprezentanți.


 5. Ce rol joacă managementul, știința conducerii oamenilor, pentru pornirea unei afaceri?

 Întreprinzătorul este prin natura lucrurilor un lider, un conducător. De aceea, chiar dacă nu are MBA sau alte studii de management, el trebuie să dispună de elementare aptitudini sociale. Nimeni nu trebuie să se sperie însă că va intra în rolul de mare comandant de oști, purtând pe umeri responsabilitatea vieții a mii de oameni. În ultimii ani, managementul operativ a devenit o profesie și există suficiente persoane ce pot fi angajate pentru a prelua sarcina conducerii treburilor curente. Dacă cineva deschide un restaurant, nu trebuie să fie și „șef de restaurant”. Pentru acest post va fi angajat un specialist. Totuși proprietarul restaurantului trebuie să păstreze conducerea vizionară, aceea ce orientează afacerea într-o anumită direcție. Nu te poți aștepta de un șef de restaurant să decidă pentru tine locația următoarei unități. În marile societăți comerciale chiar și partea de orientare a fost delegată către așa numiții manageri responsabili cu dezvoltarea afacerii. Ca un sumar, nu vă faceți griji pentru cunoștințele de management. Cine e sunat de ziua lui de minim 5 prieteni sinceri, e suficient de apt social pentru a porni la drum. Când afacerea începe să „duduie”, e bine să aduci manageri profesioniști.


 6. Dacă am câte puțin din toate competențele din răspunsul întrebării 1, fără a excela la niciuna dintre ele, am șanse de a reuși în afaceri?

Este greu de spus, pentru că mediocritatea este relativă și indică mai degrabă lipsa unei calități decât prezența acesteia. Trăim într-o lume în care o politețe greșit folosită ne împiedică să ne atenționăm semenii cu privire la eșecuri. Profesorii dau tot mai ușor note de trecere pentru că performanța slabă a oricărui elev poate fi explicată aproape întotdeauna prin vinovăția cuiva: poate chiar a profesorului sau a părinților, a directorului școlii, a ministerului educației etc. Iar relevarea unei vinovății duce inevitabil la scandal, persoana în cauză încercând prin reflex să se apere. Nu e mult mai ușor să-i dai un 5? De aceea mulți tineri cu un aparat foto mai șmecher la gât se cred fotografi, în timp ce alții se consideră mari specialiști în vânzări pentru că au păcălit un coleg cu un telefon defect. Poate însă că aparenta mediocritate este de fapt efectul unei lipse de încredere în sine. În acest caz lucrurile se pot rezolva prin exercițiu, pentru că primele rezultate pozitive vor aduce vânt proaspăt în pânzele corabiei.

 


 7. Sunt profesorii de la facultățile economice buni mentori pentru afaceri?

 

Un experimentat și bogat speculator la bursă a vizitat o facultate economică pentru a ține o prelegere. La sfârșit un student i-a cerut să-i spună ce trebuie să facă pentru a-i copia succesul. Marele speculator, care nu avea studii economice, i-a răspuns că primul pas ar fi ca studentul să uite tot ceea ce a învățat la aceea facultate. Diferența dintre profesorii care vorbesc despre afaceri și oamenii care fac afaceri este ca cea dintre un critic de carte și un scriitor. Scriitorul poate face munca de critic, fără ca reciproca să fie, de regulă, valabilă. Și profesorii și oamenii de afaceri le pot spune tinerilor lucruri interesante, dar când vine vorba de luarea „cuțitului în mână”, majoritatea profesorilor se vor da înapoi. De aceea, facultățile economice nu cresc oameni pregătiți să-și riște casa pentru o idee. Cauza nu este vreo conspirație națională sau mondială de sabotare a tineretului. Învățământul de masă se confruntă cu imposibilitatea materială, de a induce  în capul unui om calitățile esențiale (vezi răspunsul de la întrebarea 1) și entuziasmul necesar pentru a renunța la siguranța unui loc de muncă stabil. Așa cum am mai spus și la întrebarea 3., facultățile de economie te pregătesc în primul rând să lucrezi în afaceri și nu să le pornești. Ca o remarcă finală, trebuie amintit că în universitățile economice de prestigiu, foarte mulți profesori sunt în timpul liber întreprinzători. Parafrazând un mare critic literar, eu cred că poți preda mai bine economia dacă  ai încercat măcar o dată să faci o afacere.

 


8. Multe facultăți economice au în denumire termeni ca „antreprenorial”, „afaceri” etc. Ce oferă ele în realitate?

 

Nu doar unele facultăți își pun în denumire referințe către demararea sau conducerea afacerilor. Există o multitudine de alți ofertați de așa numită „educație antreprenorială”. Aceste cursuri pot oferi destul de mult sau mai nimic, cu observația tristă, că de cele mai multe ori se întâmplă a doua variantă. Lumea afacerilor are acel ceva magic de fixare a atenției publicului, hrănit generos cu seriale „de săpun”, pline de tineri neliniștiți, îmbuibați cu Mercedes-uri, avioane particulare și palate cu piscine suspendate. Așa cum la piața Obor, vânzătorul de roșii olandeze se jură că sunt din fundul grădinii lui și pe piața educației, mulți promit că te învață tot ce trebuie pentru a deschide afaceri suculente. În cazurile fericite, cursanții primesc o pregătire temeinică legată de bucătăria unei afaceri, cu noțiuni de contabilitate, management de proiect și negociere. Bineînțeles că toate acestea sunt utile în primul rând pentru un loc de muncă într-o afacere. Mai mult decât atât, majoritatea acestor noțiuni ar trebui să le ofere și facultăți economice de calitate ce nu au denumiri strict legate de afaceri. Așadar nu denumirea facultății te face mai pregătit pentru afaceri, ci calitatea ei de ansamblu.

 


9. Prea multe studii dăunează inițiativei în afaceri?

Și eu cred că oamenii educați sunt mai rezervați, analizează mai mult realitatea și ezită uneori când este nevoie de decizii rapide. Nu întâmplător, foarte puțini oameni cu afaceri de mare succes au studii postuniversitare, câțiva au studiile superioare terminate și în unele cazuri celebre, lipsește chiar și liceul. Trebuie evitate însă două capcane:

- Prima este aceea de a vedea educația ca o piedică în calea unei vieți „îndestulate”. Este adevărat că unii oameni slab instruiți câștigă mult mai mulți bani decât elite intelectuale, dar „bogăția” are un sens larg. Un măcelar independent și talentat, se descurcă bine și la sfârșitul zilei are bani de niște jante „superbe” pentru jeep-ul lui alb și mare cât un elefant. Toată seara se mândrește cu ele în fața prietenilor. În aceeași zi, un doctorand, biciclist, își drămuiește cu grijă bursa pentru a mai cumpăra niște cărți iar seara citește un roman. Nici unul nu-l înțelege pe celălalt: măcelarul nu vede nimic interesant într-o carte, iar doctorandul nu poate realiza efectul „devastator” al jantelor sclipitoare. Fiecare are însă o viață plină de satisfacții și asta este ceea ce contează.

- A doua capcană este de a privi educația ca o cauză la lipsei curajului. Eu cred că nu educația te face mai puțin curajos, ci oamenii cu o inteligență analitică sunt atrași de cunoaștere mai mult decât de jocuri și hazard. Cine se urcă iarna într-o telecabină la Poiana Brașov va observa că este plină de persoane cu o constituție atletică, dotate cu echipament de schi. Sunt două ipoteze: 1. mersul cu telecabina te face atletic. 2. persoanele cu înclinații sportive aleg voluntar să urce în telecabină. Prima ipoteză este evident absurdă. La fel este și cu atitudinea față de risc. În telecabina „doctoratului” vom găsi oamenii ce au prețuit întotdeauna foarte mult știința. Nu doctoratul i-a îndepărtat de materialismul și agerimea omului de afaceri. 

Concluzia este că dacă simți că ești un Bill Gates (fondatorul Microsoft) sau un Marc Zuckerberg (fondatorul Facebook), renunță la școală și treci la treabă. Nu-ți imagina însă că abandonul școlar în sine a fost vreodată o cale spre succes.

 


 

10. Ce ar trebui să fac ca să mă îmbogățesc rapid și sigur?

 

Cine pune o asemenea întrebare ridicolă, n-a înțeles nimic din cele de mai sus! (Zâmbesc când scriu aceste rânduri)