Ce este Economia?

  Un ansamblu… un sistem de…totalitatea…forma organizată a… etc. Câte manuale, atâtea definiții. Există nenumărate resurse pe internet care poartă nume autoritare, cum ar fi lecția de economie, școala de economie, curs de economie, logica economică, gândirea economică și alte derivate ale lor. Cititorul este asaltat cu definiții sofisticate sau banale, imagini abstracte și formule matematice. Este vorba bineînțeles de o bază de cunoștințe foarte pretențioasă, iar „iluminații” ce o stăpânesc, nu uită ca la fiecare frază să adauge ceva din jargonul specific, cu o nonșalanță bine studiată. Exprimă cu degajare mesajul „și doar e atât de simplu și logic, cum de nu înțelegeți?”.

Economia e simplu de înțeles! Ea este foarte veche și perfect actuală. A apărut când primii oameni au început să ia decizii pentru a supraviețui. Și de atunci nu s-au schimbat multe. E vorba de goana după hrană, apă, căldură, iubire, statut social etc. În toată această fugă necontenită muncim, facem schimb, renunțăm, riscăm, trișăm, pierdem și într-un târziu (preferabil, cât mai târziu…) părăsim această lume. De când începem să comunicăm dorințe și nevoi, iar recepționarea lor are rezultate, suntem parte a economiei. Mai întâi aparținem gospodăriei în care ne naștem, pentru a sfârși bineînțeles hiperconectați la economia globală.

 

Circuitul economic este miezul societății. Oamenii sunt legați între ei de dragoste, prietenie, idealuri, credințe, vise dar totdeauna relațiile vor fi și „pământești”. Latura aceasta este de fapt un lanț imens de oameni care se închide undeva pe planeta noastră. El a evoluat odată cu societatea. Este incredibil de complex și oricine pretinde că-l cunoaște bine, minte. Există profesioniști care după ani buni de carieră se pot lăuda că înțeleg foarte bine doar perceperea unor impozite sau funcționarea unei piețe. Dar cât înseamnă acest lucru din economie? 1%? E prea mult cu siguranță. Banii, băncile, piețele, prețurile, concurența, impozitele, contabilitatea sunt părți ale circuitului economic și alături de alte, foarte multe, „piese de puzzle”, alcătuiesc realitatea economică: supa în care ne petrecem viața.   

Știința economică este relativ tânără și încă disprețuită de unii „frați” mai mari. E o glumă în care Einstein, în rai, încearcă să lege o conversație agreabilă cu alți oameni inteligenți, dar numai după ce s-a interesat cu privire la IQ-ul lor. După întrebări din fizică, matematică și chimie vine și rândul interlocutorului cu cel mai redus scor de inteligență. Pe acesta, Einstein îl întreabă ce prognoză are privind deficitul bugetar. Unii economiști mari spun că știința economică are principiul cutare și legea aceea, dar alți economiști mari îi contrazic. A fost încă de la începuturile ei subordonată evoluției circuitului economic și mereu influențată de mersul ideilor politice, chiar de interesele particulare ale conducătorilor societății. Problema cea mai mare a acestei științe vine din dificultatea experimentării. Este mai ușor să descrii, să studiezi, să testezi în laborator aspecte legate de corpuri fizice, substanțe sau unde. Cum să faci însă așa ceva cu deciziile din capetele oamenilor? Păi economia are în centrul ei tocmai alegerile noastre.

Închei cu ceea ce, după mine, reprezintă cea mai mare provocare a economistului: producția de prognoze. Previziunile sunt expresia luptei omului laic cu incertitudinea, cu necunoscutul. În Noul Testament găsim îndemnul „…nu vă îngrijoraţi pentru viaţă: ce veţi mânca; nici pentru trupul vostru: cu ce vă veţi îmbrăca”. Totuși, se pare că lumea telurică ne domină spiritualitatea și foarte mulți oameni vor să știe cât va fi cursul de schimb euro/dolar peste 6 luni, dacă apartamentele se vor scumpi, dacă salariile vor crește, dacă petrolul se va ieftini și hei, ce va face bursa? Pe cine să întrebe? Pe economist. Inginerul înțelege cât va rezista un pod, meteorologul știe când vine ploaia și chiar un taximetrist ghicește în cât timp ajunge pe o  stradă anume. Diferența este că inginerul poate să testeze în liniște în laborator betonul, imaginile din satelit arată unde se duc norii, iar punctualitatea taximetristului depinde de abilitățile lui de pilotaj și curajul de a sfida reguli de circulație. Dar cursul de schimb al valutelor depinde de deciziile a milioane de oameni care vând sau cumpără, precum și cele ale câtorva figuri cu putere din guverne sau bănci mari. De unde să știe săracul economist ce vor gândi laolaltă oamenii obișnuiți și elitele politico-financiare? Cu toate acestea, prognozele trebuie făcute și știința economică a preluat din matematică și fizică un aparat complex de raționament și calcul. Cine vrea să fie un bun economist trebuie cel puțin să iubească științele exacte, sau cel puțin să aibă cu ele o prietenie serioasă.