Cuprins

 

1. FLORIDORII

 

Pe malul stâng al fluviului Floarea de Dor se află o țară mândră și frumoasă, Floridoria, ai cărei locuitori, Floridorii sunt oameni harnici și înțelepți.

Și țara asta minunată este străjuită de munți falnici care veghează cursul năvalnic al fluviului, și are dealuri rotunjite cu vârfuri cu văi domoale. Câmpiile sunt mănoase iar grânele par de aur când se coc în căldura soarelui. Pădurile acoperă munții, livezile și viile împodobesc dealurile. Pârâiașe și râuri de argint se îndreptă grăbite spre fluviul cel mare. Din loc în loc, strălucește oglinda lacurilor albastre. Priveliștile încântă ochii și bucură inima. Aici cresc toate florile și toate culorile se întind pe pânza naturii. Ghiocei gingași, violete și panseluțe, trandafiri mândri și parfumați, maci aprinși ca focul, garoafe și crizanteme nobile trăiesc în deplină armonie. Și mulți Floridori au nume de flori. Pe băieți îi chemă Bujor, Busuioc, Trandafir, Mărgărit sau Ghiocel, iar pe fete Dalia, Roza, Crizantema, Lăcrămioara, Violeta, Margareta sau Florina.

Floridorii sunt potriviți de statură, au părul galben, castaniu sau negru și ochii albaștri, verzi, negri sau cafenii. Sunt blânzi, cu vorba dulce și mângâietoare, veseli și prietenoși.

Portul le e simplu dar frumos. Băieții au cămăși albe cu flori, iar fetele rochițe cu volănașe și mânecuțe bufante și cununițe cu flori.

Floridorii își fac căsuțele cu ajutorul naturii. Ei desenează pe pământ un cerc și pe conturul desenat sapă un șanț îngust. Apoi aduc pământ fertil din scobiturile munților unde trăiesc o mulțime de păsări și-l seamănă cu făina unui burete care se ridică repede ca un zid elastic și ușor. La o anumită înălțime buretele este îndreptat ca acoperiș și face o pălărie ondulată cu adâncituri fine prin care se scurge apa de ploaie. Așa, căsuțele albe par niște ciuperci mari din povești. Și totuși ele sunt sânt niște locuințe mici, ca să lase cât mai mult loc grădinilor în care Floridorii muncesc de dimineață până seara târziu. Vara, căsuțele sunt răcoroase iar iarna, primesc căldură de la Casa Soarelui. Palatul Înțelepciunii construit în inima țării din marmură albastră adusă din Munții Albaștri, are un turn înalt, pe care Floridorii îl numesc Casa Soarelui și care este mândria lor. Asemenea albinelor care își strâng mierea în faguri, Floridorii au construit pe turn niște faguri mari cu milioane de cupe argintate și aurite în care vara strâng lumină și căldură de la soare. Iarna, Casa Soarelui trimite raze de căldură și lumină spre căsuțele ciuperci care le absorb cu lăcomie. Atunci, în locuințele Floridorilor este foarte plăcut și ei își petrec timpul cu meșteșugurile și arta. Își fac unelte și podoabe, haine și cărți. Și se gândesc tot timpul cum să facă pâinea mai gustoasă, hainele mai frumoase, mierea mai multă, pomii mai roditori, poveștile mai minunate, cântecele mai melodioase. Nu trece mult și vine primăvara. Atunci ies cu toții în grădini și se apucă de treabă. Seara se întâlnesc la Sfatul Primăverii în Palatul Înțelepciunii și fiecare spune ce idee bună are ca rodul să le fie mai bogat.

Totul la ei este bine gospodărit și nu există pricini de supărare. În fiecare an, cel mai harnic Floridor, în gospodăria căruia s-au strâns toamna cele mai multe roade, primește un premiu, „Dovleacul de Aur”. Acesta este un dovleac mare de tot, cu care câștigătorul se mândrește tot anul. În Floridoria copiii se joacă și merg la școală ca toți copiii din lume.

Și era frumos și bine până când asupra țării se abătu o mare primejdie. Primii care au descoperit-o au fost copiii.