În viață, ne însoțesc și oameni care ne luminează fiecare zi cu vorbele, cu gesturile și gândurile lor. Atunci când acești oameni se despart de noi pentru totdeauna, durerea ne copleșește. Dar poate că suferința nu ar trebui să fie mai puternică decât bucuria că totuși, pentru un timp, i-am avut aproape.   că am avut privilegiul de a fi iubiți și ajutați de ei. Când mama iubitoare se stinge, ca o lumânare preaîncercată de vânt, lumina ei continuă să călătorească în spațiul sufletului nostru. Ca donatari ai unui dar neprețuit trebuie să simțim mai multă umilință și gratitudine decât tristețe egoistă de copil răsfățat.

E greu să povestesc câte lucruri minunate a făcut mama mea, Prof. Aura Gogoneață pe acest pământ. De fapt, nici nu le cunosc pe cele mai multe dintre ele, poate cele mai frumoase. Fie eram prea mic ca să le înțeleg, fie au fost ascunse de mine. De fiecare dată însă când mă întâlnesc cu oameni care au cunoscut-o, aud cele mai frumoase cuvinte de laudă și recunoștință. Și atunci, așa cum am spus mai sus, încerc să las amintirea ei să-mi aline tristețea că am pierdut-o.

Nimeni nu poate ști câte zeci de mii de elevi și studenți au învățat Economia după cărțile ei. Nu le-a scris din aroganța universitară a publicațiilor cât mai numeroase, ci pentru că iubea foarte mult copiii de orice vârstă și vroia să-i ajute să ia note mari la Bacalaureat și admitere. Problemele complicate erau descompuse în pași simpli, iar aceștia erau prezentați cu grafice și cele mai accesibile cuvinte, într-o logică ușor de înțeles. Și-a iubit elevii și studenții și le-a dăruit toată energia, până la ultima picătură. Când încă se lupta cu boala cea necruțătoare, în loc să-și plângă amarul suferinței, îmi vorbea mereu de o nouă carte pe care ar vrea să o scrie, pentru că mai erau atâtea lucruri interesante din Economie de explicat copiilor.

Stiloul și hârtia îi erau mereu aproape, iar mașina de scris cel mai scump giuvaer.  Știa că toți copii au nevoie de povești, de o lume fantastică în care binele învinge întotdeauna. Ar fi fost atât de bucuroasă să aibă timp pentru a scrie și șopti basme la urechiușe mici de tot. Cu mari sacrificii a reușit, printre picături, să aștearnă pe hârtie câteva povești pentru copii. Una dintre ele este Floridorii și Rinocrocii. Pentru că ea nu a putut să vadă până acum lumina tiparului, am decis să o public pe internet și poate într-o zi va fi și așternută pe hârtie.

Vă doresc lectură plăcută și dacă vă place sau ați cunoscut-o pe mama mea, puteți să-mi trimiteți gânduri frumoase prin formularul de contact.